tal braç [AF]
-
loc.av.
tignint sù o tignût sù cuntun braç o cui braçs:
Anzuline e jentrà tal so vecjo fogolâr cun Michelut tal braç, e la Lisute cun Scjefanin par man (Maria Forte, Cjase di Dalban);
il Moro al cjalave il gjat, lu clamave: «Ven chi», e il gjat i saltave tal braç (Meni Ucel, Il gjat)
Sin. intal braç , in braç -
loc.av.
cjapant a bracecuel:
chei doi si butarin tal braç l'un dal altri (Pieri Menis, Sul agâr)
Sin. intal braç , in braç
- braç s.m.