suprem /-èm/ su|prem [CO]
- adi. che al è tal puest plui alt, che al à il nivel plui alt, soredut tune jerarchie: la ministrazion militâr todescje, cun a cjâf il comissari suprem Franz Hofer (Renzo Balzan, Vuere e opzions tes valadis ladinis); a àn presentât ricors denant de cort supreme finlandese che e à dât reson a 93 di lôr (Carli Pup, Sami: scuintri in Finlande su la partignince ae comunitât)
- adi., s.m. ancje cu la iniz. maiusc., tant che apelatîf di divinitât: par jessi religjôs bastarès crodi che al esist un Suprem (Francesc Placerean, Nadâl nus fâs capî che la storie e je plui profonde e biele di chel che e somee); jo o speri che di cualchi bande dal Univiers e sedi come une Grande Ment, un Jessi Suprem che al cjape dutis lis animis di chei che a muerin (Checo Tam, Sic transit gloria mundi)