stracapî stra|ca|pî [CO]
- v.tr. capî mâl, capî une robe par une altre: la mari di Mariute e pensà di vê stracapît e, dopo di vê cjalât chei oms, e domandà: "Ce clients? Vendie alc Mariute?" (Roberto Ongaro, Il muc); "Al è miôr che tu mi lassis piardi." "Parcè dîstu cussì?" "Mi displâs che tu vebis stracapide la cualitât de mê amicizie" (Jolanda Mazzon, Fûr di timp)
