sticât
sti|cât
[CO]
-
adi.
di cdn., che al sta sù biel dret cu la schene, ancje cun ande di braùre o di caratar determinât:
e je za cussì braurine ancje in dîs di vore e che e cjamine sticade ancje lant a puartâ il lat te latarie (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini);
[i bersalîrs] a cjaminavin simpri sticâts butant indaûr il cjâf, cul çuf des plumis, come cjavai ombrîts (Maria Forte, Cjase di Dalban)
Sin. impicotît
-
adi.
di vistît o di robe che si met intor, che e sta tacade intor dal cuarp:
cun chei bregons sticâts (Enrico Fruch, Osôf);
cul bustin sticât (Dolfo Zorzut, Chel cjamp ta gravis)
Sin. setât
, aderent
, stifilât