statutari  /-tàri/  sta|tu|ta|ri  [CO, TS]

  1. adi. polit., dir. che al à a ce fâ cui statûts, cuntun statût, che al è enunziât dentri di un statût, che al va a tocjâ un statût e v.i.une transformazion vere e sarès dome chê di no stabilî la ripartizion dai decims te leç finanziarie regjonâl, ma intal imprest statutari, cemût che al sucêt in Trentin-Sud Tirôl (Luche Nazzi, Il Friûl furlan di Cecot e di Strassolt); intun ultin cambiament statutari, cence che nissun al savès, il Senât Academic al à scancelât dai principis di fonde de Universitât il studi e la promozion de lenghe furlane (Sandri Carrozzo, Vuere e pâs - Il conflit linguistic in Friûl jenfri vuere cidine e pâs bausarie)