srarî
sra|rî
[CO]
-
v.tr.
fâ deventâ râr o plui râr, mancul fis:
pre Bepo Marchet [...] al srarissarà la sô colaborazion [cun Patrie dal Friûl] pai ricats di dutis lis fuarcis, politichis e religjosis (Antoni Beline, La mari spirituâl de Patrie)
-
[CO, TS]
agr.
(ancje ass.)
gjavâ un pocjis di plantutis zovinis, di maniere che chês lassadis a puedin cressi ben:
tra coltâ, arâ, semenâ, srarî, solçâ, ledrâ, taiâ i cimots, cjapâ sù, disfueâ, lignâ, streçolâ, taiâ il soreâl, staipâ, specolâ... si po dî che dut l'an a lavoravin tor blave (Riedo Pup, I furlans e la blave)
Proverbis:
- srarissimi di piçul e ledrimi di grant