sorelûc  so|re|lûc  [CO]

  1. s.m. visite, ispezion des cundizions reâls fate sul puestil podestât al mandà un gjendarme a fâ il sorelûc e al fasè sunâ consei (Pieri Menis, Disore e disot); dopo sorelûc e acusis [par une azion dai partigjans], l'uficiâl todesc si la ja cjapade cu lis vuardiis cravuatis che... a durmivin (Pieri Piçul, I Cosacs in Friûl)
  2. av. tal puest concret dulà che al è sucedût alc o dulà che si fâs une ativitâtZuan cumò al lave dispès sorelûc, ce che nol veve mai fat tal çoc vieri. Al stave atent che nol capitàs nuie di mâl (Maria Forte, La tiere di Lansing)