soradin /-ìn/ so|ra|din [CO]
-
adi.
che al à ande di ridi fûr:
"[...] ma ancje lui... cun chel aiar soradin di "me ne impipo", cun chel fâ di prepotence, di cjoli vie..." (Anute Fabris, Par lui, par lui!);
a pene che lu viodè a jentrâ, si metè a riduçâ soradin (Roberto Ongaro, Il muc)
Cfr. ironic , sarcastic