solecitâ  so|le|ci|tâ  [CO]

  1. v.tr. domandâ o soredut tornâ a domandâ che cdn. al fasi alc in curt o che al dedi alc in curtinviâ une letare al gnûf president de Conference episcopâl taliane, il gardenâl Gualtiero Bassetti, propit par solecitâ la aprovazion definitive dal libri liturgjic de Eucaristie in marilenghe, il Messâl (Redazion La Patrie dal Friûl, Presentazion di un gnûf dvd di testemoneancis di pre Toni. E Pieri Fontanini al anunzie une letare al gnûf president de Cei par solecitâ la aprovazion dal Messâl par furlan)
  2. v.tr. fâ in mût che cdn. al sedi puartât o facilitât a fâ une aziona chestis [aes bibliotechis] l'invît a meti in mostre chescj volums par solecitâ i furlans ae leture (Pietro Fontanini, Letare dal President de Provincie di Udin)
  3. v.tr. ancje cun subiet inanimât, fâ in mût che alc al fasi une azion in curtil montagnâr, la Primavere, par solecitâ a disfâsi la nêf [...] la spolvere, la cuviarç cun tiare e foiam (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1865)
  4. v.tr. [CO, TS] fis. someti a une azion che e cambie il stât di un sisteme, someti a une fuarce
  5. v.tr. [CO, TS] med., biol. someti a un stimul fisic, chimic o di altre sorte che al produsi une reazion dal organisim