smursiel /-èl/ smur|siel [CO]
-
s.m.
part laterâl de muse:
il cjaradôr al jere inçussît, pognet di une bande, in comedon, e la man tal smursiel fin te orele (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve);
cuant che i è muart chel biât Perinut, si sgramave i cjavei, si sgrifignave i smursiei, si intorteave lis mans (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
Sin. ganassin , massele , smorsiele , bafete
Var. mursiel , musiel , smorsiel , smusiel