slungjament  /-ènt/  slun|gja|ment  [CO]

  1. s.m. il deventâ lunc o plui lunc, il fâ deventâ lunc o plui lunc e il lôr risultâtla proteste e jere indreçade massime [...] cuintri dal slungjament dal orari di lavôr massim a 12 oris (Barbara Cinausero, Fin a 12 oris di lavôr in dì. Guvier de bande dai "parons")
  2. s.m. [CO, TS] ling. incressite de durade de articolazion di un sunse il teme [dal verp di II coniugazion] al finìs par consonante sonore a son i procès normâi di desonorizazion e, in câs, di slungjament de vocâl toniche a pene prime (Sandri Carrozzo, Repertori di regulis pal nivel C)