slengonat
/-àt/
slen|go|nat
[CO]
-
adi., s.m.
che, cui che al fevele mâl di cdn., par tristerie, ancje contant bausiis:
"Po no savêso che al è un slengonat? [...] Che nol lasse scjampâ ocasion par contrariâ ducj i miei progjets... E cuant che al po nol si sparagne di dâmi des stocadis" (Francesco Coletti, Romeo Battistig, Arturo Bosetti, La massarie dal plevan);
"Chel che us e da di intindi l'è lui, chel slengonat. Je dute la matine che al zire, che al muline, che us mene in zîr pe vile" (Zuan Lurinçon, La batarele)
Sin. slengon
Cfr. peteçon