sintâsi  sin|tâ|si  [FO]

  1. v.pron.intr. (var.) viôt sentâsi il cont si jere sintât suntune bancjute (Gianni Gregoricchio, Îr e doman); "[…] vorès fevelâi, se no lu disturbi a chestis oris." […] "No tu mi disturbis nuie, soi cun te: sintiti e fevele" (Bruno Paolo Pellarini, Amôr in canoniche)