sgrisulît2  sgri|su|lît  [BF]

  1. adi. (ancje fig.) cjapât dai sgrisui, pal solit di frêt, di pôre, di emozion e v.i. o ancje cjapât di une sensazion o di une emozion che e pues fâ vignî i sgrisuie jere restade, dut al dì, sgrisulide intun cjanton, dongje dal spolert, a cjalâ fûr dal barcon (Graziano Urli, Vecje Cjargne)
    Sin. sgrisulât1 , ingrisignît , insgrisulât