sfuei2  /-é-/  sfuei  [FO]

  1. s.m. estension di aghe ferme, naturâl o artificiâl, plui grande de poce e plui piçule dal lâttal sfuei, li dongje, a clucugnavin e a craçolavin i crots (Maria Forte, La tiere di Lansing); tu sâs dulà che àn scomençât a meti lis machinis par fâ i canâi che al è plen di palûts, di roiaçs, di sfueis e fontanons (Pieri Somede dai Marcs, Resurezion a Pontinie)
    Sin. sfueat
    Var. suei