sensarie
/-ì-/
sen|sa|ri|e
[CO]
-
s.f.
ativitât dal sensâr, lavôr di cui che al cîr di fâ cjatâ un acuardi, soredut economic o matrimoniâl, jenfri dôs parts:
babio di sensarie al jere Gjino Maran (Ivano Urli, Storiis di un secul di vacjis)
-
s.f.
paie, compens par vê fat cjatâ un acuardi, soredut economic o matrimoniâl, jenfri dôs parts:
ju tirave dongje par che a rivassin a dâsi la man e fâ l'afâr, lôr, e cjapâ la sensarie, lui (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve);
"Tu vedarâs che ti cumbini: peraule mê di Jacum. Al ûl dî che tu mi paiarâs la sensarie cul invidâmi a gnocis." (Osiride Secco dai Juris, Lis camamilis di Caruline Pitiche)