sensâr
sen|sâr
[CO]
-
s.m.
cui che, in cambi di une percentuâl, al jude dôs parts a cjatâ un acuardi intun afâr, intun scambi economic:
"Va ben, va ben, o voi ancje jo che mi spiete Vigji sensâr a cjase mê, che soi in trat di vendi une manze" (Pieri Somede dai Marcs, Vilie di Nadâl (teatri));
in plui dai siei afârs di vendi e di comprâ, al faseve il sensâr di cjamps, di cjasis e di boscs (Alan Brusini, Par stradis lungjis);
Michel Turùs, di Cormons, sensâr di automobii doprâts, al jere indafarât a cunvinci Vigji di Romans di comprà une «850» (Vico Bressan, Scaiis - Il Strolic furlan pal 1972)
Sin. missete
, mediatôr
, mezin
, mezan
, modot
-
s.m.
cui che al jude a cumbinâ matrimonis:
"Fasial il sensâr di matrimonis lui?" (Arturo Feruglio, Un grop sul stomi)
Sin. missete
, mediatôr
, mezin
, mezan
, modot
Cfr. rufian