sdegnâsi sde|gnâ|si [CO]
-
v.pron.intr.
jessi cjapât di rabie messedade cun dispresi o cun sens di jessi stât ofindût tal onôr:
e par chest si è sdegnade / la mê stele […] (Toni Broili, Academie des massariis);
no capî cui che si sdegne pai tais ae culture e si dîs, invezit, dacuardi cui tais al insegnament de lenghe furlane (Roberto Muradore, La specialitât no dome nus covente par aministrâsi ben, ma ancje par sfrutâ la gnove posizion gjeopolitiche de Regjon)
Sin. disdegnâsi