sculpît  scul|pît  [CO]

  1. p.pass., adi. viôt sculpî , viôt sculpîsi
  2. adi. lavorât o decorât cun sculturis o cun elements in rilêfil funerâl al fo di chei di siorets: cuntune casse di cocolâr, dute intaiade e sculpide a man (Roberto Ongaro, Cretevierte)
  3. adi. (fig.) ben segnâto ai sculpidis inte memorie peraule par peraule (Gianni Gregoricchio, Trê feminis); di cuant che le veve viodude la prime volte al rinfresc e al veve scomençât a fevelâ cun jê, i jere restade sculpide tal cûr (Roberto Ongaro, Il muc)