scrupulon  /-òn/  scru|pu|lon  [CO]

  1. adi., s.m. che, cui che al è plen di suspiets, che al imagjine e al previôt pussibii pericui, imbrois e v.i.te cjase di Catin al durmive chel todesc: bon, ma un pôc scrupulon (Maria Forte, Dome la cjampanute di Sant Bortul); Marchi al scrupulà che in cualchi mût si fos metude di mieç la massonarie. Lui al jere un scrupulon che mai, ma par altri al cognosseve la citât come pôcs (Lelo Cjanton, Cuintri de retoriche)
    Cfr. suspietôs , difident , malfident , malfidant , malinfidant