scoreade /-à-/ sco|re|a|de [CO]
-
s.f.
colp di scorie:
lu spietave cu la carete di fûr, te strade. Po al molà une scoreade al cjaval e vie (Dino Virgili, Sant Martin);
lis vuadulis che o vevin su la piel pes scoreadis dai cosacs (Alan Brusini, Un dai pôcs)
Cfr. vuiscjade- (ancje fig.) in metaforis o paragons par dî di alc che al rive a sec e che al fâs mâl o che al pare indenant: i siei ordins a jerin secs, tant che scoreadis (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)