scoreade  /-à-/  sco|re|a|de  [CO]

  1. s.f. colp di scorielu spietave cu la carete di fûr, te strade. Po al molà une scoreade al cjaval e vie (Dino Virgili, Sant Martin); lis vuadulis che o vevin su la piel pes scoreadis dai cosacs (Alan Brusini, Un dai pôcs)
    Cfr. vuiscjade
    1. (ancje fig.) in metaforis o paragons par dî di alc che al rive a sec e che al fâs mâl o che al pare indenanti siei ordins a jerin secs, tant che scoreadis (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)