scansie  /-ì-/  scan|si|e  [AF]

  1. s.f. plan orizontâl di mobii o fissât tal mûr par poiâ parsore ogjets, libris e v.i.mi soi cjatât, jo a pene indotorât in leç, insom di un grant camaron plen di impleâts e fodrât di scansiis (Pieri Somede dai Marcs, Sant Simon: 28 di Otubar 1917); l'ambient al servive ancje di scritori e biblioteche, libris e libris si tignivin sù un cul altri sfracaiâts tes scansiis che a jemplavin une parêt interie (Carlo Tolazzi, La salamandrie tal fûc)
    Cfr. stelaze
    1. mobil cun plans e spazis par meti marcjanzie o altris robisla «Pasticceria Centrale» un ambient fin une vorone. La machine dal cafè cul acetilen, puartis e vetrinis cun veris di cristal e lis tendinis, banc e scansie in stîl Liberty (Alan Brusini, Come tai romançs)