scandinâf  scan|di|nâf  [CO]

  1. adi. de Scandinavie, de penisule de Europe setentrionâl che e cjape dentri Norvegje e Svezie, o in sens plui larc de regjon che e cjape dentri chê penisule e ancje la Danimarcje e la FinlandieYggdrasill! Il grant arbul de mitologjie scandinave dulà che a stan lis animis che no son ancjemò vignudis tal mont (Checo Tam, La maree nere)
    1. che, cui che al è nassût o che al è a stâ in chê penisule o in chê regjona diference dai vicins scandinâfs, l'80% dai fantats finlandês al fâs il militâr: une percentuâl tra lis plui altis dal mont (Stefania Garlatti Costa, Di un esercit di coscrits a un di volontaris professioniscj. Ma la tindince e je a tornâ indaûr)