scanaladure  /-ù-/  sca|na|la|du|re  [CO]

  1. s.f. incision di une struture ingjavade e struture ingjavade che e derive di chê incision, pal solit cun funzion di indreçâ alc o par decorazionintune scanaladure al vignive metût dentri il rimès za taiât a misure (Walter Peruzz, La storie de cjadree intal teritori di Manzan); ornât formât da scanaladuris, in gjenar cun profîl a dople curve (Bepi Agostinis, Storie de art in Friûl)