sbris sbris [BF]
-
s.m.
azion di sbrissâ, di movisi pierdint aderence e control, ancje fin a colâ
Sin. sbrissade , sbrisson - s.m. puest dulà che al è facil sbrissâ, pierdi aderence e control, ancje fin a colâ: la nêf si è inglaçade e la strade e je dute un sbris (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)