sbrendule  /sbrè-/  sbren|du|le  [CO]

  1. s.f. (spres.) fantate o femine che i plâs di fâsi preseâ dai oms, ancje tant che titul di ofese cuintri di une femine calcolade di costums masse lizêrs"Crodial che no lu sepi che lui al ven ca par fâ el macaco cun chê sbrendulate là" (Costantino Smaniotto, El palisson dal martar); "Cjo al mi fâs l'efiet che al vedi simpri tal cjâf chê sbrendule di Rite" (Bruno Paolo Pellarini, L'anel striât)