santuari /-àr-/ san|tua|ri [AF]
- s.m. lûc sacri pai fedêi di une cierte religjon, caraterizât di un cult particolâr: a lava a li sagris e ta filis e ai perdons tai santuaris su li monts o ta laguna (Ugo Pellis, Catinuta); Ustin al jere lât cui amîs a Madone di Mont. [...] Cuant che il grup al veve finît di mangjâ, Ustin al jere jentrât intal santuari, par meti un lumin e dî une preiere (Cristina Noacco, Faliscjis)
- s.m. (fig.) lûc fisic o astrat che al è dedicât in particolâr a alc o cdn., che al è caraterizât di alc in maniere che si pues calcolâ scuasi sacre: lis bancjis, i santuaris dal "diu bêç", che e je la religjon plui professade (Renzo Balzan, Il derit di no scugnî murî di fam)