rusumui  /-ùi/  ru|su|mui  [CO]

  1. s.m. ce che al vanze dal mangjâdisbratâ la taule e meti vie / i rusumuis (Ercole Carletti, La Ave); o lin in cjase / a cjoli la polente / che nus jere vanzade / cun cualchi rusumui de nestre cene (Emilio Nardini, La Signorine Mie); gjavait fûr il cûr [de cevole] e jemplaitle cun cualuncue rusumui insieme cun patatis lessadis, tocuts di salam o di formadi (Emilia Baldassarre, Ort e cusine)
    Sin. vanzum
    Var. rosumui , resumui , rimusui
    Cfr. roseum , roseon , smorseon , rusum
  2. s.m. (fig.) robe, materiâl o imateriâl, che e reste dopo che la part principâl no je plui o dopo che in ogni câs no je plui la integritâttu varâs viodût che [il restauradôr] al stave lavorant dongje de puarte e che li ret si viodeve inmò i rusumuis di un trâf (Sandri Di Suald, La gjandusse); une vite a miezis, ma ce miezis, nancje miezis, propit il rusumui, il vanzum de vite (Carlo Tolazzi, Il nivel de aghe)
    Sin. vanzum , vanzadice
    1. persone mâl metudeil professôr nol condurave chel rusumui di ‘Sefut Çopul (Sergio Cecotti, Il President); "[…] Soi tornade… Cjo, si varès podût jessi bogns amîs instès… ma tu tu sês doventât un rusumui…" (Maria Gioitti del Monaco, Un conciart di bande)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl