rusumui
/-ùi/
ru|su|mui
[CO]
-
s.m.
ce che al vanze dal mangjâ:
disbratâ la taule e meti vie / i rusumuis (Ercole Carletti, La Ave);
o lin in cjase / a cjoli la polente / che nus jere vanzade / cun cualchi rusumui de nestre cene (Emilio Nardini, La Signorine Mie);
gjavait fûr il cûr [de cevole] e jemplaitle cun cualuncue rusumui insieme cun patatis lessadis, tocuts di salam o di formadi (Emilia Baldassarre, Ort e cusine)
Sin. vanzum
Var. rosumui
, resumui
, rimusui
Cfr. roseum
, roseon
, smorseon
, rusum
-
s.m.
(fig.)
robe, materiâl o imateriâl, che e reste dopo che la part principâl no je plui o dopo che in ogni câs no je plui la integritât:
tu varâs viodût che [il restauradôr] al stave lavorant dongje de puarte e che li ret si viodeve inmò i rusumuis di un trâf (Sandri Di Suald, La gjandusse);
une vite a miezis, ma ce miezis, nancje miezis, propit il rusumui, il vanzum de vite (Carlo Tolazzi, Il nivel de aghe)
Sin. vanzum
, vanzadice
-
persone mâl metude:
il professôr nol condurave chel rusumui di ‘Sefut Çopul (Sergio Cecotti, Il President);
"[...] Soi tornade... Cjo, si varès podût jessi bogns amîs instès... ma tu tu sês doventât un rusumui..." (Maria Gioitti del Monaco, Un conciart di bande)