ruie2  ru|ie  [CO]

  1. s.f. segn di une plee te pielvecje, rabiose, dute ruiis la muse, / dute plene di agagns / e cui cjavei za blancs (Emilio Nardini, Il gri vedran); sul cerneli ingrispât i jerin comparidis dôs ruiis profondis (Pieri Somede dai Marcs, Sul prât Soreli)
    Sin. grispe