rivielâsi ri|vie|lâ|si [CO]
-
v.pron.intr.
fâ cuintri a une autoritât, a une imposizion, a une fuarce superiôr e v.i.:
il duche Rotgaut [...] a pene partît Carli da la Italie pe vuere di Sassonie, al pensà di rivielâsi (Josef Marchet, Cuintristorie dal Friûl fin sot la Italie);
a vivin seont la lôr nature, cence scomponisi e cence rivielâsi al lôr destin (Fabian Ros, Il lôf)
Sin. rivoltâsi , ribelâsi