rivade
/-à-/
ri|va|de
[CO]
-
s.f.
azion e efiet di rivâ, di movisi fin tun puest:
la rivade dai Cosacs (Pieri Piçul, I Cosacs in Friûl)
Sin. arîf
-
azion e efiet di finî intune situazion o di otignî une posizion ancje no spaziâl:
i Scozês a imputin al SNP une responsabilitât pe rivade al podê de odeade Margareth Thatcher (Sergio Cecotti, Il risultât eletorâl dai partîts di identitât teritoriâl - A case study: Scottish National Party)
-
s.f.
azion e efiet dal tacâ a esisti, a jessi cognossût, doprât e v.i.:
la streptomicine e je stade scuvierte (1944) pôcs agns daspò de rivade inte pratiche mediche de peniciline (Romano Locci, La discuvierte dai antibiotics: la streptomicine)
Sin. arîf