risolutîf ri|so|lu|tîf [CO]
- adi. che al puarte a une soluzion: la manovrone di 62 mil miliarts e je une manovre definitive e risolutive (Riedo Pup, Eco cui che al jere colpe); un argument che i parons a àn simpri doprât come se al fos risolutîf. Impen nol dimostre nuie (Sergio Cecotti, Il President)