riscat
/-àt/
ris|cat
[CO]
-
s.m.
azion di riscatâ, di liberâ cdn.
-
cuantitât di bêçs dade o cjapade par liberâ cdn.:
chê tiere salde a jere paronade di Comneni di Istanbul e fâsi cjapâ di lui al voleve dî, ben che al ledi, un grant riscat di paiâi (Gianluca Franco, Re Ricart in Friûl)
-
s.m.
azion di liberâ alc di un vincul o di une cundizion di indisponibilitât o di inutilizazion:
si visava dal meracul da cooperativis, da cassis dai pûrs, no dome pal riscat da tiaris ma ancja par tirâ sù un fregul di cjasa (Celso Macôr, L'onorevul)
-
s.m.
azion e risultât dal tornâ a vê o a dâ alc che al jere stât pierdût, soredut in riferiment a une cundizion sociâl di onorabilitât, di benstâ economic, di autonomie o indipendence politiche e v.i.:
un popul come il nestri, rassegnât ancje masse, al à cjatade une voie di riscat, une sgrimie, une rabie, une creativitât che nissun varès scrupulât (Antoni Beline, Storie di muart e di resurezion)