riparadôr ri|pa|ra|dôr [CO]
- adi. che al covente par riparâ, par rimedeâ: il Tibidabo al è nassût come templi votîf e riparadôr pe decristianizazion de Spagne par colpe des ideis socialistis (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont)
 - s.m. cui che al juste, che al comede alc, soredut un aparât, un dispositîf: o soi passât al centri di formazion de Acli, al coleç Tomadini, e o insegnavi culture gjenerâl: a jerin eletriciscj, eletrautos, mecanics, riparadôrs Rai-tv (Oscar Puntel, Toni Capuozzo: «Ognidun al bale cun sô agne»)