riparadôr  ri|pa|ra|dôr  [CO]

  1. adi. che al covente par riparâ, par rimedeâil Tibidabo al è nassût come templi votîf e riparadôr pe decristianizazion de Spagne par colpe des ideis socialistis (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont)
  2. s.m. cui che al juste, che al comede alc, soredut un aparât, un dispositîfo soi passât al centri di formazion de Acli, al coleç Tomadini, e o insegnavi culture gjenerâl: a jerin eletriciscj, eletrautos, mecanics, riparadôrs Rai-tv (Oscar Puntel, Toni Capuozzo: «Ognidun al bale cun sô agne»)