riparadôr
ri|pa|ra|dôr
[CO]
-
adi.
che al covente par riparâ, par rimedeâ:
il Tibidabo al è nassût come templi votîf e riparadôr pe decristianizazion de Spagne par colpe des ideis socialistis (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont)
-
s.m.
cui che al juste, che al comede alc, soredut un aparât, un dispositîf:
o soi passât al centri di formazion de Acli, al coleç Tomadini, e o insegnavi culture gjenerâl: a jerin eletriciscj, eletrautos, mecanics, riparadôrs Rai-tv (Oscar Puntel, Toni Capuozzo: «Ognidun al bale cun sô agne»)