rincjinâ rin|cji|nâ [CO]
-
v.tr.
cjapâ cuntun anel di metal o cuntun toc di metal pleât, ancje se nol è sierât dal dut:
cuatri cidulis a vuichin e cincuantecuatri metros di cuarde su la cjadene e il ganç par rincjinâju a van jù e sù pal poç gotant (Pieri Somede dai Marcs, La benedizion da la aghe)
Cfr. lincinâ