rincjin
/-ìn/
rin|cjin
[CO]
-
s.m.
ornament in forme di anel, o ancje di pindul o di altre forme, che si met tes orelis o in câs in altris parts dal cuarp:
siore Zelinde, la parone, e jere / une siorute plene di maniere / cu la pinie e i rincjins luncs di coral (Enrico Fruch, Memoriis di scuelâr);
puems sdavassâts cui cjavei ingredeâts e rincjin te orele (Jolanda Mazzon, Cungjò Friûl)
Var. rucjin
-
s.m.
distintîf che si met tes orelis des bestiis:
lis vacjs a jerin dutis selezionadis cuntun biel rincjin te orele e un non par ognidune (Tarcisio Venuti, Dodis matarans e Lenin)