riformadôr ri|for|ma|dôr [CO]
- adi., s.m. che, cui che al vûl une riforme o che al fâs une riforme: il fuart sburt riformadôr, sclopât fûr dal taramot, al ven prin inderedât e po blocât de incapacitât des instituzions di confrontâsi cu la domande prioritarie di partecipazion (Remo Cacitti, La ocasion pierdude)
- adi., s.m. [CO, TS] stor., religj. sostignidôr de riforme protestante: Gaismair al rive a scjampâ in Svuizare là che si svicine al riformadôr protestant Ulrich Zwingli (Carli Pup, Teritoris - Oms di Libertât); il luteranisim al varà intai confronts dal podê politic in Gjermanie une posizion une vore diferente a confront di altris riformadôrs tant che Calvin a Gjinevre e di Zwingli a Zurì (Fabian Ros, La invenzion dal stât)