riformadôr
ri|for|ma|dôr
[CO]
-
adi., s.m.
che, cui che al vûl une riforme o che al fâs une riforme:
il fuart sburt riformadôr, sclopât fûr dal taramot, al ven prin inderedât e po blocât de incapacitât des instituzions di confrontâsi cu la domande prioritarie di partecipazion (Remo Cacitti, La ocasion pierdude)
-
adi., s.m.
[CO, TS]
stor., religj.
sostignidôr de riforme protestante:
Gaismair al rive a scjampâ in Svuizare là che si svicine al riformadôr protestant Ulrich Zwingli (Carli Pup, Teritoris - Oms di Libertât);
il luteranisim al varà intai confronts dal podê politic in Gjermanie une posizion une vore diferente a confront di altris riformadôrs tant che Calvin a Gjinevre e di Zwingli a Zurì (Fabian Ros, La invenzion dal stât)