rifletôr ri|fle|tôr [CO, TS]
- s.m. tecn. imprest par fâ lûs e concentrâle intun lûc: rifletôrs potents, no si sa dulà scuindûts, a fasin lusî la spice di ram dal cjampanili (Pieri Somede dai Marcs, L'ultin cordo)
- s.m. (fig.) atenzion publiche pontade su cdn. o su alc: scrivilu in clâr, cussì, al vûl dî meti sot dai rifletôrs propit chel che al varès di sei tignût te ombrene (Gianfranco Pellegrini, Fenomenologjiis de disrealizazion mediatiche); cuant che si saran studâts i rifletôrs su la lôr tragjedie, par tornâ a jevâsi in pîts a varan di scombati par ogni robe (Dree Venier, No Model Friûl, ma une "buine rabie")
- s.m. ot., tecn. telescopi li che i rais a son direts tal fûc dal strument di un spieli ingjavât, sferic o parabolic
- s.m. telecom. strument che al cres la potence di une antene
- s.m. nucl. tai reatôrs nucleârs a fission, schermi che al riflet tal nucli i neutrons che a cirin di scjampâ dal contor
- adi. fis. che al riflet cualitâts specifichis di energjie