riesside
/-ssì-/
rie|ssi|de
[CO]
-
s.f.
risultât, in gjenar positîf, che al derive di un procès, di une dinamiche:
la riesside dal afâr e veve metûts i doi zovins di lune buine (Gianni Gregoricchio, Îr e doman);
i spagnûi a puartarin chenti cuatri cualitâts di sorc turc, anzit di maíz: il neri, il blanc, il ros e il zâl. Viodût che la riesside e jere risultade pusitive, lis nazions e i guviars a faserin a gare par slargjâ e favorî la coltivazion (Tarcisio Venuti, Ancjimò in merit al sorc turc)
Var. riessude