ricoverâ  ri|co|ve|râ  [CO]

  1. v.tr. dâ sotet, dâ acet intun puest parât"Entrait entrait, buine int." "Se e podessis ricoverânus cheste gnot..." "Tal mio jet, puare femine! O ai tant ben i bleons nuviçâi nets di bugade" (Catarine Percude, La fuiace de Madone)
  2. v.tr. [CO, TS] med. dâ acet e assistence a un pazient che al à di stâ plui dîs in ospedâl o intune altre struture sanitarieo vevi domandât di fâmi visitâ dal miedi, mi àn ricoverât te infermerie de caserme (Vico Bressan, Cîl e aghe); intal 1888 al è stât ricoverât intal ospedâl di Arles par vie di crisis di confusion mentâl (Franc Fari, Il cjâf dai furlans)