riciclâ  ri|ci|clâ  [CO]

  1. v.tr. fâ in mût che un materiâl, ancje trasformât o integrât cun materie gnove, si puedi tornâ a doprâ:  chei [sacuts] di cjarte a laressin ben, par vie che si puedin eliminâ o riciclâ miôr (Barbara Cinausero, Vonde plastiche, tacant dai sacuts)
    Var. reciclâ
  2. v.tr. (fig.) meti tal zîr economic normâl bêçs che a vegnin di ativitâts criminâls:  il lôr probleme [dai camoriscj] al è chel di rivâ a spindi, a invistî, a riciclâ ducj i bêçs che a àn e che a brinchin (Riedo Pup, O Maradona o il caos)
  3. v.tr. (fig.) impleâ une persone che e veve za vût une incjarie, une mansion, une funzion e v.i., soredut se le veve pierdude par cualchi demerit o pal mudament des circostancis:  i membris de "Academy de Patrie", che a saran riciclâts in cualchi altre jurie di cualchi altri premi (Redazion La Patrie dal Friûl, Mandi Jan)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl