ricetîf
ri|ce|tîf
[CO]
-
adi.
de ricezion, soredut di messaçs, segnâi e v.i.:
di chescj 24 fruts, 8 a àn ancje une competence ricetive de lenghe furlane (Alessandra Burelli, Educazion plurilengâl tes scuelis furlanis)
-
viert a scoltâ, a capî:
i students a son ricetîfs e a prometin ben (Serena Fogolini, A scuele di furlan. Cuant che a lezion a van i mestris)
-
adi.
che al à a ce fâ cul bon acet a ospits, visitadôrs, turiscj:
rivâ a costruî un setôr turistic competitîf. Ven a stâi? Nus covente une ufierte ricetive plui complete e cualificade (Walter Tomada, Lavorâ in sinergjie par fâ rindi il turisim)