ricambiâ  ri|cam|bi|â  [CO]

  1. v.tr. (ancje ass.) fâ alc che al rispuint o al corispuint a alc altri, in gjenar intun ecuilibri tra vê e dâdopo cualchi pas Vigji i veve dât une bussade e jê la veve cjapade no dome sence protestâ, ma ancje ricambiant (Giovanni Pillinini, E vignive jù a selis...); o tu lu tratis ben [l'ambient] e lui ti ricambie o tu sês vilan cun lui e lui ti mande il cont cui interès (Antoni Beline, Tiere: lûc dal cuarp e de anime)
    Var. rigambiâ
  2. v.tr., v.intr. [BF] tornâ a cambiâ