resonevul
/-nè-/
re|so|ne|vul
[CO]
-
adi.
di cdn., che al dopre la razionalitât, che al pense e si compuarte in maniere ecuilibrade:
par masse timp la idee di domandâ par plasê, di jessi resonevui, di spiegâ e di tornâ a spiegâ lis rasons da nestre identitât, nus àn puartât a pierdi di voli l'obietîf unic dal autonomisim: la autonomie (Dree Valcic, Ma cui aial dite che si scuen simpri dimostrâ alc?)
Var. resoneul
, rasoneul
, rasonevul
-
adi.
di alc, che al à fondis razionâls o carateristichis che si puedin acetâ cuntun judizi razionâl, ecuilibrât:
e je une ete che e sledrise un daûr l'atri ancje i rapuarts tradizionâi de umanitât par metiju suntun atri plan vadì plui resonevul e plui just (Redazion La Patrie dal Friûl, Libertât o la Fin)