resiâ re|si|â [CO]
-
v.intr., v.tr.
(ancje iperb., ancje fig.)
dî eresiis o blestemis, dî robis che a son cuintri de religjon, che a insultin la divinitât o ancje dome che a van cuntri di alc che si calcole sacri o degn di rispiet:
"Oh, Diu! Ma chest al è resiâ." (Alviero Negro, Strumîrs e Çambarlans);
al resiave purpûr cuintri so pari che di chê esistence tant strussiade al diseve di jessi apaiât (Renzo Balzan, La anime dal vieli malghês)
Var. risiâ2 , eresiâ