resiâ  re|si|â  [CO]

  1. v.intr., v.tr. (ancje iperb., ancje fig.) dî eresiis o blestemis, dî robis che a son cuintri de religjon, che a insultin la divinitât o ancje dome che a van cuntri di alc che si calcole sacri o degn di rispiet"Oh, Diu! Ma chest al è resiâ." (Alviero Negro, Strumîrs e Çambarlans); al resiave purpûr cuintri so pari che di chê esistence tant strussiade al diseve di jessi apaiât (Renzo Balzan, La anime dal vieli malghês)
    Var. risiâ2 , eresiâ