rebecade  /-à-/  re|be|ca|de  [CO]

  1. s.f. rispueste, batude o dialic li che si fevele in maniere polemiche, agressive, insolenteTite Cella al veve intimât di fermâ la insurezion che aromai nancje Garibaldi la varès sustignude. E jere stade une brute rebecade fra Rico Matie Zuzzi, ancje lui contrari, e l'Andreuzzi (Franco Marchetta, Il numar 1089)