rasclenâsi ras|cle|nâ|si [BF]
-
v.pron.intr.
deventâ plui râr, jessi componût di mancul elements, vê elements che a son plui lontans tra di lôr:
al rivà dulà che i baraçs si rasclenavin e la jarbe a jere biele verde e frescje jenfri i cuargnâi (Agnul di Spere, Il sît di Diu)
Sin. srarîsi