raritât
ra|ri|tât
[CO]
-
s.f.
cualitât o cundizion di ce o di cui che al è râr, pôc difondût, pôc facil di cjatâ:
il valôr di une robe nol dipent dome o tant dal valôr in se, ma da la sô raritât, e al cres a dismisure se la raritât e devente unicitât (Antoni Beline, Fra lis letaris e la politiche)
Var. raretât
-
s.f.
robe o persone rare, dificile di cjatâ:
la nêf culì in citât / e je une raritât; / se ven, e ven di râr (Pieri Çorut, La nêf e i barons di place)
-
robe o persone cun carateristichis ecezionâls, in gjenar in positîf:
«Pieri, o vês une cjavale che e je une raritât!» (Pieri Menis, Il «trono» dal von)