raritât  ra|ri|tât  [CO]

  1. s.f. cualitât o cundizion di ce o di cui che al è râr, pôc difondût, pôc facil di cjatâil valôr di une robe nol dipent dome o tant dal valôr in se, ma da la sô raritât, e al cres a dismisure se la raritât e devente unicitât (Antoni Beline, Fra lis letaris e la politiche)
    Var. raretât
  2. s.f. robe o persone rare, dificile di cjatâla nêf culì in citât / e je une raritât; / se ven, e ven di râr (Pieri Çorut, La nêf e i barons di place)
    1. robe o persone cun carateristichis ecezionâls, in gjenar in positîf«Pieri, o vês une cjavale che e je une raritât!» (Pieri Menis, Il «trono» dal von)