rapuartâ1  ra|puar|tâ  [CO]

  1. v.tr. meti in rapuart, in relazionimprescj di siliç che si puedin rapuartâ al om di Neanderthal (Andrea Pessina, Gaetano Vinciguerra, Preistorie in Friûl); capî e recepî il so mes, atualizantlu e rapuartantlu al nestri moment locâl, eclesiâl e globâl (Antoni Beline, Autonomie come categorie spirituâl)