rafâ2  ra|fâ  [BF]

  1. v.tr. dâ a cdn. une compensazion par une pierdite, par un dam, par une rinunzie, materiâl o imateriâlo varès diviars sogjets / par fâus un cuaresimâl, / ma no ai sît, e chest l'è il mâl. / Un altri an us rafarai (Pieri Çorut, Introduzion del 1851)
    Sin. ripaiâ , compensâ , indenizâ
    Var. rifâ
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl